Lady A.C. of Chemistry

Sed non satiata

2011-02-03T02:46:00.002+02:00

Bizarre déité, brune comme les nuits,
Au parfum mélangé de musc et de havane,
Oeuvre de quelque obi, le Faust de la savane,
Sorcière au flanc d'ébène, enfant des noirs minuits,

Je préfère au constance, à l'opium, au nuits,
L'élixir de ta bouche où l'amour se pavane;
Quand vers toi mes désirs partent en caravane,
Tes yeux sont la citerne où boivent mes ennuis.

Par ces deux grands yeux noirs, soupiraux de ton âme,
Ô démon sans pitié! verse-moi moins de flamme;
Je ne suis pas le Styx pour t'embrasser neuf fois,

Hélas! et je ne puis, Mégère libertine,
Pour briser ton courage et te mettre aux abois,
Dans l'enfer de ton lit devenir Proserpine!

Charles Baudelaire

Ar trebui

2011-01-13T14:42:00.002+02:00

Ar trebui sa ne nastem batrîni,
Sa venim întelepti,
Sa fim în stare de-a hotarî soarta noastra în lume,
Sa stim din rascrucea primara ce drumuri pornesc
Si iresponsabil sa fie doar dorul de-a merge.
Apoi sa ne facem mai tineri, mai tineri, mergînd,
Maturi si puternici s-ajungem la poarta creatiei,
Sa trecem de ea si-n iubire intrînd adolescenti,
Sa fim copii la nasterea fiilor nostri.
Oricum ei ar fi atunci mai batrîni decît noi,
Ne-ar învata sa vorbim, ne-ar legana sa dormim,
Noi am disparea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cît bobul de strugure, cît bobul de mazare, cît bobul de grîu...

Ana Blandiana

ÉBAUCHE D’UN ÉPILOGUE POUR LA 2e ÉDITION

2010-12-21T22:05:00.000+02:00

Tranquille comme un sage et doux comme un maudit,
                                                                 …j’ai dit:
Je t’aime, ô ma très belle, ô ma charmante…
Que de fois…
Tes débauches sans soif et tes amours sans âme,
                Ton goût de l’infini
Qui partout, dans le mal lui-même, se proclame,

Tes bombes, tes poignards, tes victoires, tes fêtes,
Tes faubourgs mélancoliques,
Tes hôtels garnis,
Tes jardins pleins de soupirs et d’intrigues,
Tes temples vomissant la prière en musique,
Tes désespoirs d’enfant, tes jeux de vieille folle,
                                              Tes découragements;

Et tes jeux d’artifice, éruptions de joie,
Qui font rire le Ciel, muet et ténébreux.

Ton vice vénérable étalé dans la soie,
Et ta vertu risible, au regard malheureux,
Douce, s’extasiant au luxe qu’il déploie…

Tes principes sauvés et tes lois conspuées,
Tes monuments hautains où s’accrochent les brumes.
Tes dômes de métal qu’enflamme le soleil,
Tes reines de théâtre aux voix enchanteresses,
Tes tocsins, tes canons, orchestre assourdissant,
Tes magiques pavés dressés en forteresses,

Tes petits orateurs, aux enflures baroques,
Prêchant l’amour, et puis tes égouts pleins de sang,
S’engouffrant dans l’Enfer comme des Orénoques,
Tes anges, tes bouffons neufs aux vieilles défroques
Anges revêtus d’or, de pourpre et d’hyacinthe,
Ô vous, soyez témoins que j’ai fait mon devoir
Comme un parfait chimiste et comme une âme sainte.

Car j’ai de chaque chose extrait la quintessence,

Tu m’as donné ta boue et j’en ai fait de l’or.

Mut.

2010-10-23T16:38:00.000+03:00

Lumina e in geamurile casei victoriene de alaturi. Da, tu inca o mai cauti printre galaxii si sateliti. Eu o vad. Se reflecta pe marginea irisului, nu i-au crescut inca pseudopode sa-ti ajunga in pupila. In oglinda mea de buzunar lumina s-ar reflecta, intorcandu-se prin tine la tine, o infinitate de tu se vor privi in oglinda si se vor intoarce in spatele retinei tale. Pana cand cei n tu vor fi umplut spatiul. Si totusi, lumina nu va fi acolo. Pe a mea am incetat sa o caut. Poate o gasesti tu, acum cand privirile ni s-au intalnit, in momentul asta ingrat in care auzim doar tacerea. Ce sa-ti mai spun azi, mi-am lasat regretele pe noptiera si neputintele in cizmele pe care le purtam toamna trecuta si oricum tu imi mirosi la fel, mereu. Cana de ceai e ca o fortareata care imi pazeste mana si totusi tu, care intelegi fizica, nu ai vrut sa-ti dai seama ca nu e un reper fix. Vad ploaia de afara in ochii tai. E muta.

Daca infinitatea de tu a trecut in stropii de ploaie, spune-le ca vreau sa aranjez o intalnire cu ei. Sa-mi lase latitudinea si longitudinea.

Aveti putintica ... imaginatie!

2010-07-14T02:42:00.007+03:00

Dupa indelungi discutii cu varii prieteni, concluziile sunt inevitabil aceleasi: pentru persoanele inteligente, e mult mai usor sa rezolve o problema de matematica sau sa intuiasca rezolvari la fizica decat sa faca pasi decisivi in relatiile interumane.

Se tot discuta mult despre EQ in zilele noastre. Ei bine, imi pare rau sa recunosc ca exista de cele mai multe ori o relatie de inversa proportionalitate intre EQ si IQ . O stiu foarte bine si altii, am trait-o si eu in planul experimentului pur si brut. Desi s-ar zice ca fiinta umana e capabila sa rationeze, dandu-si seama de greselile facute, empiricul ne demonstreaza in cazul EQului fix inversul: odata cu trecerea timpului, parca metehnele se adancesc, devenind mai grave ( si mult mai imperceptibile) o data cu varsta.

Asa ca dragi oameni inteligenti si apropiati (ambele cu foarte), alegeti o data in viata ceea ce va place, si nu ceea ce credeti voi ca vi se cuvine. Bomboanele de ciocolata fina de pe raftul la care nimeni nu ajunge sfarsesc intr-un final in posesia celuia care a incercat sa le ia, si nu in posesia celui care ar fi putut sa le aiba. Bineinteles, puteti pleca, dar parca asta ati facut mereu, nu? De ce nu incercati sa va urcati acolo cu o scara. Cu un dispozitiv care sa se bazeze pe legile gravitatiei, asa cum vedeti prin desenele animate. Urcati-va intr-un funicular. Prin niste corzi, asa cum fac alpinistii. Cu demnitate. O adevarata sea of opportunities se intinde in fata voastra, iar voi sunteti blocati pe malul celalalt, gandindu-va ca oricum nu puteti inota atat.

Acestea fiind spuse, pentru binele tuturor, aveti va rog putintica ... imaginatie!

[Va las in compania xkcd ]

...

2010-05-11T01:48:00.003+03:00

O urmare a . care mai apoi s-a transformat in .. si a ajuns ...

De ce ... ? Pentru ca detin spatiul spiritual al unor povesti pe care mi-e greu sa le relatez in forma lor istorica, reala.

Pentru ca multe lasa un numar prea mare de angstormi intre primul . si al doilea .Pentru ca nu s-au intamplat inca si rezulta doar din simetria celor 3 . .

In ... se ascunde un intreg jurnal. E toata existenta pentru care simt ca nu e loc aici. Toti cei pe care nu ii rostesc niciodata necunoscutilor. Ceilalti dintr-o lume trecuta, al carui adevar apartine celor prezenti. Toate intamplarile prea obisnuite, cuvintele prea banale.Tot ce as fi vrut sa auzi.

Intre . si . te pot atinge. Si asta e de ajuns.

.

2010-04-24T01:36:00.000+03:00

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

Need I say more?

Despre.

2010-04-21T23:46:00.002+03:00

Despre nimic. Despre vorbe, sentimente, imbratisari. Despre lucrurile pe care nu le facem. Despre privirile si cuvintele pe care nu le-am impartit niciodata, nimanui. Despre curaj si regrete.

Mi-e dor de intrebarile tale. Mai ales de cele care n-au salasluit vreodata in cuvinte. Mi-e dor de gandurile tale, pe care nici macar tu nu le-ai gandit vreodata.

Pe masura ce merg, sub talpile mele nisipul se transforma in gresie. Spune-mi, cine -a mai vazut urme de pasi pe gresie? Cine va crede vreodata ca gresia mi-a intalnit talpile? Sunt egal departata de toti, dar mai ales de mine, pentru ca nu voi fi fost in toate locurile in care sunt. Pentru ca voi fi iubit mut si neasteptat. Pentru ca toti vor fi fost mereu departe.

Despre departari ce sunt mai mult decat timp. Despre tigari neaprinse si focuri care nu vor fi ars vreodata.

Traiesc in reverii

2010-01-01T17:38:00.004+02:00

Nu e vreo strada singuratica cu cladiri medievale. Nu e nici nor, nici gand. Locul in care ma simt cel mai bine sunt eu. Eu. Cea care incearca sa ghiceasca ce e dincolo de voi. Cea care se joaca si careia nu prea ii pasa daca voi vreti sa va jucati sau nu. Cea care va da lumea peste cap din cand in cand si cea care da din cap din cand in cand. Caut irationalul in stiinta si rationalul in iubire. Si nu sunt multumita decat atunci cand dau sah mat ambelor cautari.

Traiesc in reverii. Intre ciocolata, vin si senzualitate. Intre irational si neasteptat. Intre firesc si obscur. Traiesc in imaginatie. Imaginatia mea. Traiesc atat de intens incat imi sunt. Imi exist mie. Imi sunt subiect palpabil al propriei vieti. Ma analizez dur . Ma indragesc cu masura. Imi critic reactiile si tacerile. Mai ales tacerile. Pentru ca atunci ma ascund si-mi devin inaccesibila mie.

Traiesc unde multi dintre voi nu aveti curaj sa va avantati. Nici nu va recomand. E un mediu ostil. Totusi, imi face placere sa va las sa ma priviti cum va privesc. Imi place cand ne intelegem. Voi ma lasati sa visez si nu ma luati in seama daca sunt un pic absenta. Eu...eu va fac loc aici. E fantastic aici.

Realitatea e departe de a fi terna. Tocmai am colorat-o cu carioci.

10 lucruri ciudate despre mine.

2009-12-20T18:15:00.003+02:00

1.Am imaginatie hiperactiva. Foarte hiperactiva.

2.Visez lucruri ciudate sau am tot felul de flashuri cel putin la fel de ciudate. Aseara vorbeam ceva cu Dostoievski. Imi aduc aminte ca imi zisese sa scriu despre ceva si ca semana cu o reprezentare a lui Raskolnikov. Alalataseara vorbeam cu Eliade. In alte nopti plopi de opal, probleme de fizica, idei ciudate, situatii si mai ciudate.

3. Ma inteleg mai bine cu tata decat cu mama. El e persoana care gateste in familie. El nu traieste acum 30 de ani (asa cum se intampla cu mama).

4.Imi place sa privesc oamenii in timp ce spun povesti. Sa le vad expresiile fetei schimbandu-se. Sa le ascult micile nefericiri. Sa aud despre oameni pe care nu mai vor sa ii mai vada vreodata. (cred ca daca as fi vreodata psiholog, meseria nu mi s-ar parea ceva nou)

5. Cuvantul "acasa" e in mintea mea mai mult legat de oameni apropiati decat de locuri familiare.

6. Sunt dependenta de vorbit. Live, telefon, messenger, skype, dar mai ales LIVE. Urasc sa nu am cu cine vorbi. Iubesc loooonngggg talks cu oameni vechi, oameni noi, oameni rai.

7. Daca nu as face science, as face ceva art/image related.

8.Rareori fumez in lipsa de companie.

9.Traiesc majoritar in UK, dar nu duc dorul Regatului cat sunt in Romania. Cu atat mai putin al britanicilor.

10. Ma indragostesc de oameni imposibili. Nu imposibili prin definitie, ci prin circumstante.

[ Si acum... leapsa merge la ladyruna .... se pare ca toti ceilalti s-au miscat mai repede decat moi]

Steaua de la Kremlin

2009-12-13T19:23:00.004+02:00

In statia de 381 de la Universitate, astazi, 13 decembrie 2009, orele 18. Un cuplu dragut si in varsta. Ea: "Ia sa vedem cate culori are bradul: verde, albastru, galben, argintiu.... Aia parca e steaua de la Kremlin".
El: "Steaua de la Kremlin...!?!?"
Ea:" Da, draga. Nu stii ca aveam un termometru de la Moscova care avea o stea rosie exact ca asta."

Romania, 20 de ani de la caderea comunismului.

Ploaia.

2009-11-15T20:52:00.003+02:00

Nu cred ca v-am povestit vreodata de ploaia britanica. Asta pentru ca oamenii tind sa vorbeasca mai mult despre lucruri extraordinare, nu despre un fenomen care se intampla zilnic. Va propun doar un exercitiu de imaginatie: luati-l pe bacovia, scoateti-i alura de comentariu pentru examenul de bac, schimbati aerul intr-unul gotico-victorian si amplificati-i sentimentul de singuratate. Daca am uitat sa spun, lasati-l pe bacovia afara in ploaie. O ploaie sub un cer negru chiar la ora 3 dupa-amiaza . O ploaie pe care Lacustra ar invidia-o. O ploaie pentru care pauza inseamna iesirea din normalitate. Nimic plastic sau familiar, nimic urat sau frumos. Doar ploaie.

Uneori, ajung sa cred ca vremea ajunge sa modeleze felul de a fi al unei natiuni. Acum, sa nu-i invinuim totusi pe britanici : sa faci fata unei ploi ca asta zilnic te goleste de toata caldura. Asta doar daca ii permiti. Pentru mine, ploaia inseamna lumina difuza filtrata de perdele de voal rosii. O cana de ceai cu scortisoara . O carte buna. Un covor moale . Acasa.

Acel acasa care nu e legat neaparat de un spatiu anume sau un timp anume.

Acasa mai degraba pentru oamenii de acasa.

Conversatiile de acasa. Expresiile de acasa.

Acasa unde a spune de 5 ori pe minut "Sorry" e redundant, si unde conteaza cel mai mult daca simti ca iti pare rau.

Acasa unde "Ce mai faci ?" e subiect de conversatie pentru doua ore si nu o simpla forma de salut.

Acasa unde imbratisarile sunt obisnuite, naturale, necesare.

Acasa unde a spune ce simti e o arta, unde rationalul si irationalul au un mod ciudat de a-si imprumuta esentele. Unde "te iubesc" nu e sfarsitul unei conversatii la telefon.

Unde ploaia e doar un motiv ca sa incepi o conversatie placuta . Unde aproape toti cei pe care ii stii au imaginatie hiperactiva. Unde sunt toti cei la care tin.

Ma doare un cal maiastru...

2009-10-30T02:31:00.001+02:00

FRUNZA VERDE DE ALBASTRU
de Nichita Stanescu

Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
si-am zis para de un mar,
minciuna de adevar,
si-am zis pasare de peste,
desclestare de ce creste,
si secunda-am zis de ora,
curcubeu de aurora,
am zis os de un schelet,
am zis hot de om întreg,
si privire-am zis de ochi
si ca-i boala ce-i deochi.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
ca am zis doar un cuvânt
despre întregul pamânt,
si de bine-am zis de morti
si de sase-am zis la sorti,
si am zis unu de doi
si zapada de noroi,
si am vrut sa fac cu gura
focul ce-l facea arsura
ca n-am fost trezit, ca dorm
pe un cal cu sa de domn,
alergând pe-un câmp de noapte,
de la unu pân’ la sapte -
de la sapte pân’ la zece
mi-a cazut o viata rece,
de la frunza pân’ la umbra
mi-a cazut o viata dubla
ca pamântul si cu luna,
noaptea când stau împreuna.
Si-am zis verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
pe care ma tin calare
cu capul la cingatoare,
cu calcâiul la spinare
si cu ochiul în potcoave,
si cu inima-n silabe
de ma duc mari, ma duc
ca toamna frunza de nuc,
ori ca iarna frunza alba
de la floarea de zapada…
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
potcovit pe luna plina
cu miros de la sulcina,
înhamat pe soare plin
tot cu miros de pelin,
si tinut de gât cu mine
tot în dragoste de tine,
ca mi-a fost crescut pe umar
de din doi în doi un numar,
tot din trei în trei o iarba
si din patru-n patru-o salba,
si din cinci în cinci un pom,
si din sase-n sase-un om.
Frunza verde de albastru,
ma doare un cal maiastru,
vad în fata mov si verde,
coloarea care ma perde,
corcov vad cu veselie,
coloarea ce nu se stie,
mai aud si-un sunet sus
care nu a fost adus
în timpan de oameni vii,
în a fi si a nu fi,
când îmi cade umbra lunga
pe sub ochii grei cu punga.
Si-am zis aripa de pene
ca sa zbor cu ea prin vreme,
si-am zis mar ca sa zic sâmburi,
si-am zis pom ca sa zic scânduri,
si-am zis nord ca sa zic suduri
si dulceata ca sa sudui,
si-am zis inima la piatra
si cântec la tot ce latra,
si potcoava
la octava,
si uscata la jilava,
tot le-am potrivit pe dos
pe un fluieras de os,
din osul de la picior
care-mi cânta cu fior,
si din osul de la mâna
fluierând o saptamâna,
din osul de la arcada
recea lumii acolada
peste doua oase mari
unde stau ochii polari.
Si-am cântat din coasta mea
din vertebra ca o stea,
de-a-ncalecare pe-o sa,
pe o sa de cal maiastru,
foaie verde de albastru.

Searching serenity ...

2009-09-12T23:01:00.003+03:00

Niciodata nu stii ce gasesti printr-o camera dezordonata. Mai ales daca e a ta. Am dat peste o poezie pe care mi-a adus-o tata printata cand aveam vreo 8 ani. A stat pe peretele dormitorului pana prin clasa a IX-a...

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you;
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or, being lied about, don't deal in lies,
Or, being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise;

If you can dream - and not make dreams your master;
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with triumph and disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to broken,
And stoop and build 'em up with wornout tools;

If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on";

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with kings - nor lose the common touch;
If neither foes nor loving friends can hurt you;
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run -
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man my son!

Rudyard Kipling

Lady A.C. of Chemistry

2009-02-18T23:39:00.001+02:00

adopt your own virtual pet!

Elogiu femeilor adevarate

2008-12-27T23:17:00.002+02:00

Citisem acum ceva timp intr-un numar al revistei The One un articol de Dragos Bucurenci. Bineinteles, revista e de negasit. Asa ca http://bucurenci.ro/2008/06/elogiu-femeilor-adevarate/#more-847 . Enjoy!

And so it is...

2008-12-27T19:57:00.000+02:00

"Fiecare trăim două,trei sau chiar patru vieţi deodată,

Ne naştem,

Doamne, atât de tineri, încât

Din miile de vieţi posibile

Nu ni se poate pretinde

Să ştim alege doar una..." (Ana Blandiana)

Ii spuneam Xandrei astazi ca daca as scrie vreodata o carte cu tot ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, cu realitatea mea si realitatile celor apropiati mie, cei care ar citi-o ar considera-o doar inspirata din realitate. Nimeni n-ar crede ca lucrurile chiar stau asa, ca suntem sub pura incidenta a intamplarii. Mereu. Ca avem de ales intre a fi si a iubi. Ca de cele mai multe ori, ne mutilam pe noi insine in alegerea noastra. Ca Ana Blandiana are dreptate.

Tu. Eu. Noi. Suntem aceeasi, separati doar prin dimensiunea intamplarii, a coincidentelor. Te vreau pentru ca mai mult decat intamplator esti al meu. Ma vrei pentru ca nu crezi nici in realitati, cu atat mai putin in coincidente.

Nu sunt in masura sa comentez Viata, asa cum nu mi-am propus sa comentez vreodata poezii. Vreau doar sa o traiesc, asa scurta, intortocheata si uluitoare cum e...

P.S: And, just that you know, I still do....

Citeste.

2008-12-05T22:27:00.001+02:00

Am multe sa-ti spun. Am atat de multe incat aproape mereu iti spun nimic ...

Vreau doar sa inchid ochii si sa-ti vorbesc ... Si poate de undeva, din afara intunericului, o sa asculti. O sa vezi. O sa simti.

Simplu...

2008-05-06T22:43:00.000+03:00

Sa-mi spui o data, in pragul usii , " Te iubesc", asa cum copiii scriu senini in compunerile lor:"A venit primavara". Pe urma, sa-mi zambesti, iar in compunerile copiilor sa vina si vara, si toamna, iar eu... sa raman prinsa de zambetul tau, in timp ce frunzele se desprind de ramuri.

Sa vina iarna si sa vad ma vad inzapezita in ochii tai. Sa-mi picuri zare in suflet. Din ochi sa-mi picure lacrimi...

N-ai sa intelegi nicicand, insa eu, eu voi intelege intotdeauna. Asa se intampla cu lucrurile simple...

Un gand.

2008-02-26T22:07:00.000+02:00

As vrea ca privindu-ma din exteriorul sferei

Sa ma vad ca o sfera

Regasindu-ma in totalitate in ea...

Despre sfarsit.

2007-12-29T18:30:00.000+02:00

Un nou an s-a sfarsit. S-a dus. O evaporare lenta, pe care nu o constatam decat la sfarsit. Cateva zile bune. Cateva rele.... Si multe atarnand in nuante de griuri indefinite.

Nu cred ca am facut lucruri remarcabile. Nu am salvat lumea. Nu am scris vreo carte care sa fie apreciata de critica. Nu am descoperit leacul pentru boala mileniului . Nu mi-am atins toate telurile . Intr-o lume a valorilor absolute probabil ca nu am facut mai nimic...

Si totusi, am reusit sa visez, eliberata de constrangeri si frici copilaresti . Si da, nimic nu e imposibil. Mult mai greu e sa ajungi sa crezi in asta. Pentru ca spre deosebire de celelalte lucruri, nimeni nu te poate invata cum sa crezi...

Si totusi, am reusit sa descopar esentele tari tinute in sticulute mici, fumurii, si bine inchise, ca nu cumva in timp sa-si modifice valoarea (daca ar avea, presupunand prin absurd, cum sa si-o modifice). Am descoperit si oameni care le pretuiesc. Oameni extraordinari, in ochii carora pot privi, oameni in care ma pierd si ma regasesc cu aceeasi placere. Oameni care sunt extraordinari pentru ca au reusit sa-si pastreze simplitatea intr-o lume in care toti cauta sa se complice.

Nu in ultimul rand, m-am descoperit pe mine. Nu total. Nu irevocabil. Doar pentru acum , cat imi scriu si cat va scriu (tie, celui care urmeaza sa citesti).... Doar ca sa stiu ca eu exist. Eu, cea care vrea sa scape de griji, care ar renunta la e-mail, computer, messenger doar ca sa pot sa-ti spun o vorba buna la umbra unui copac in parc. Doar ca sa-ti privesc ochii cum se risipesc in vant. Doar ca sa ma tulbur si sa-mi zic ca vai, s-ar putea... s-ar putea...

Acum , cand recitesc, pare stiut, recitit, intalnit de o mie de ori...Dar , cum azi m-am intalnit cu mine, nu puteam sa nu port o conversatie . Trebuia sa scriu, ca asternand cuvintele pe foaie sa-mi imaginez ca m-am gasit.

Presupuneri de sezon

2007-12-17T19:25:00.000+02:00

Se presupune ca vine Craciunul. Ca suntem fericiti. Ca ne bucuram ca mai trece un an. Se presupune ca am mai invatat ceva. Ca am devenit macar mai intelepti. Se presupune...ca suntem buni. Toleranti.

In realitate, suntem aceiasi. Intarziem in aceeasi masura. Iubim la fel de putin, uram la fel de mult.Toata aglomeratia nu ne face decat sa ne instrainam si mai mult de noi, sa ne refugiem cuminti pe rafturile cu globuri, sa devenim sticlosi, transparenti, impenetrabili, reci.

As vrea mai degraba sa mi se ofere un zambet. O mana care sa imi incalzeasca mainile atunci cand imi uit manusile. Mai degraba sa fii acolo atunci cand iti simt lipsa. Iar ca si cadou... ofera-mi un creion bine ascutit ca sa pot contura fiecare inceput. Fiecare noua zi.

In aglomeratia asta, in lumea asta mare si rece, mi-ar placea sa ma faci sa ma simt in primul rand a ta. A lumii nu am fost nicicand.