Thursday 3 February 2011

Sed non satiata

Bizarre déité, brune comme les nuits,
Au parfum mélangé de musc et de havane,
Oeuvre de quelque obi, le Faust de la savane,
Sorcière au flanc d'ébène, enfant des noirs minuits,


Je préfère au constance, à l'opium, au nuits,
L'élixir de ta bouche où l'amour se pavane;
Quand vers toi mes désirs partent en caravane,
Tes yeux sont la citerne où boivent mes ennuis.


Par ces deux grands yeux noirs, soupiraux de ton âme,
Ô démon sans pitié! verse-moi moins de flamme;
Je ne suis pas le Styx pour t'embrasser neuf fois,


Hélas! et je ne puis, Mégère libertine,
Pour briser ton courage et te mettre aux abois,
Dans l'enfer de ton lit devenir Proserpine!


Charles Baudelaire

Thursday 13 January 2011

Ar trebui

Ar trebui sa ne nastem batrîni,
Sa venim întelepti,
Sa fim în stare de-a hotarî soarta noastra în lume,
Sa stim din rascrucea primara ce drumuri pornesc
Si iresponsabil sa fie doar dorul de-a merge.
Apoi sa ne facem mai tineri, mai tineri, mergînd,
Maturi si puternici s-ajungem la poarta creatiei,
Sa trecem de ea si-n iubire intrînd adolescenti,
Sa fim copii la nasterea fiilor nostri.
Oricum ei ar fi atunci mai batrîni decît noi,
Ne-ar învata sa vorbim, ne-ar legana sa dormim,
Noi am disparea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cît bobul de strugure, cît bobul de mazare, cît bobul de grîu...
 


Ana Blandiana

Tuesday 21 December 2010

ÉBAUCHE D’UN ÉPILOGUE POUR LA 2e ÉDITION


Tranquille comme un sage et doux comme un maudit,
                                                                 …j’ai dit:
Je t’aime, ô ma très belle, ô ma charmante…
Que de fois…
Tes débauches sans soif et tes amours sans âme,
                Ton goût de l’infini
Qui partout, dans le mal lui-même, se proclame,

Tes bombes, tes poignards, tes victoires, tes fêtes,
Tes faubourgs mélancoliques,
Tes hôtels garnis,
Tes jardins pleins de soupirs et d’intrigues,
Tes temples vomissant la prière en musique,
Tes désespoirs d’enfant, tes jeux de vieille folle,
                                              Tes découragements;

Et tes jeux d’artifice, éruptions de joie,
Qui font rire le Ciel, muet et ténébreux.

Ton vice vénérable étalé dans la soie,
Et ta vertu risible, au regard malheureux,
Douce, s’extasiant au luxe qu’il déploie…

Tes principes sauvés et tes lois conspuées,
Tes monuments hautains où s’accrochent les brumes.
Tes dômes de métal qu’enflamme le soleil,
Tes reines de théâtre aux voix enchanteresses,
Tes tocsins, tes canons, orchestre assourdissant,
Tes magiques pavés dressés en forteresses,

Tes petits orateurs, aux enflures baroques,
Prêchant l’amour, et puis tes égouts pleins de sang,
S’engouffrant dans l’Enfer comme des Orénoques,
Tes anges, tes bouffons neufs aux vieilles défroques
Anges revêtus d’or, de pourpre et d’hyacinthe,
Ô vous, soyez témoins que j’ai fait mon devoir
Comme un parfait chimiste et comme une âme sainte.

Car j’ai de chaque chose extrait la quintessence,

Tu m’as donné ta boue et j’en ai fait de l’or.

Saturday 23 October 2010

Mut.

Lumina e in geamurile casei victoriene de alaturi. Da, tu inca o mai cauti printre galaxii si sateliti. Eu o vad. Se reflecta pe marginea irisului, nu i-au crescut inca pseudopode sa-ti ajunga in pupila. In oglinda mea de buzunar lumina s-ar reflecta, intorcandu-se prin tine la tine, o infinitate de tu se vor privi in oglinda si se vor intoarce in spatele retinei tale. Pana cand cei n tu vor fi umplut spatiul. Si totusi, lumina nu va fi acolo.  Pe a mea am incetat sa o caut. Poate o gasesti tu, acum cand privirile ni s-au intalnit, in momentul asta ingrat in care auzim doar tacerea. Ce sa-ti mai spun azi, mi-am lasat regretele pe noptiera si neputintele in cizmele pe care le purtam toamna trecuta si oricum tu imi mirosi la fel, mereu. Cana de ceai e ca o fortareata care imi pazeste mana si totusi tu, care intelegi fizica, nu ai vrut sa-ti dai seama ca nu e un reper fix. Vad ploaia de afara in ochii tai. E muta. 
Daca infinitatea de tu a trecut in stropii de ploaie, spune-le ca vreau sa aranjez o intalnire cu ei. Sa-mi lase latitudinea si longitudinea.

Wednesday 14 July 2010

Aveti putintica ... imaginatie!

Dupa indelungi discutii cu varii prieteni, concluziile sunt inevitabil aceleasi: pentru persoanele inteligente, e mult mai usor sa rezolve o problema de matematica sau sa intuiasca rezolvari la fizica decat sa faca pasi decisivi in relatiile interumane.
Se tot discuta mult despre EQ in zilele noastre. Ei bine, imi pare rau sa recunosc ca exista de cele mai multe ori o relatie de inversa proportionalitate intre EQ si IQ . O stiu foarte bine si altii, am trait-o si eu in planul experimentului pur si brut. Desi s-ar zice ca fiinta umana e capabila sa rationeze, dandu-si seama de greselile facute, empiricul ne demonstreaza in cazul EQului fix inversul: odata cu trecerea timpului, parca metehnele se adancesc, devenind mai grave ( si mult mai imperceptibile) o data cu varsta.

Asa ca dragi oameni inteligenti si apropiati (ambele cu foarte), alegeti o data in viata ceea ce va place, si nu ceea ce credeti voi ca vi se cuvine. Bomboanele de ciocolata fina de pe raftul la care nimeni nu ajunge sfarsesc intr-un final in posesia celuia care a incercat sa le ia, si nu in posesia celui care ar fi putut sa le aiba. Bineinteles, puteti pleca, dar parca asta ati facut mereu, nu? De ce nu incercati sa va urcati acolo cu o scara. Cu un dispozitiv care sa se bazeze pe legile gravitatiei, asa cum vedeti prin desenele animate. Urcati-va intr-un funicular. Prin niste corzi, asa cum fac alpinistii. Cu demnitate. O adevarata sea of opportunities se intinde in fata voastra, iar voi sunteti blocati pe malul celalalt, gandindu-va ca oricum nu puteti inota atat.

Acestea fiind spuse, pentru binele tuturor, aveti va rog putintica ... imaginatie!

[Va las in compania xkcd ]




Tuesday 11 May 2010

...

O urmare a . care mai apoi s-a transformat in .. si a ajuns ...

De ce ... ? Pentru ca detin spatiul spiritual al unor povesti pe care mi-e greu sa le relatez in forma lor istorica, reala.

Pentru ca multe lasa un numar prea mare de angstormi intre primul . si al doilea .Pentru ca nu s-au intamplat inca si rezulta doar din simetria celor 3 . .

In ... se ascunde un intreg jurnal. E toata existenta pentru care simt ca nu e loc aici. Toti cei pe care nu ii rostesc niciodata necunoscutilor. Ceilalti dintr-o lume trecuta, al carui adevar apartine celor prezenti. Toate intamplarile prea obisnuite, cuvintele prea banale.Tot ce as fi vrut sa auzi.

Intre . si . te pot atinge. Si asta e de ajuns.


Saturday 24 April 2010

.



Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?...

Need I say more?