Elogiu femeilor adevarate

Citisem acum ceva timp intr-un numar al revistei The One un articol de Dragos Bucurenci. Bineinteles, revista e de negasit. Asa ca http://bucurenci.ro/2008/06/elogiu-femeilor-adevarate/#more-847 . Enjoy!

And so it is...

"Fiecare trăim două,trei sau chiar patru vieţi deodată,

Ne naştem,

Doamne, atât de tineri, încât 

Din miile de vieţi posibile 

Nu ni se poate pretinde

Să ştim alege doar una..." (Ana Blandiana)

Ii spuneam Xandrei astazi ca daca as scrie vreodata o carte cu tot ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, cu realitatea mea si realitatile celor apropiati mie, cei care ar citi-o ar considera-o doar inspirata din realitate. Nimeni n-ar crede ca lucrurile chiar stau asa, ca suntem sub pura incidenta a intamplarii. Mereu. Ca avem de ales intre a fi si a iubi. Ca de cele mai multe ori, ne mutilam pe noi insine in alegerea noastra. Ca Ana Blandiana are dreptate.

Tu. Eu. Noi. Suntem aceeasi, separati doar prin dimensiunea intamplarii, a coincidentelor. Te vreau pentru ca mai mult decat intamplator esti al meu. Ma vrei pentru ca nu crezi nici in realitati, cu atat mai putin in coincidente.

Nu sunt in masura sa comentez Viata, asa cum nu mi-am propus sa comentez vreodata poezii. Vreau doar sa o traiesc, asa scurta, intortocheata si uluitoare cum e...

P.S: And, just that you know, I still do....

Citeste.

Am multe sa-ti spun. Am atat de multe incat aproape mereu iti spun nimic ...

Vreau doar sa inchid ochii si sa-ti vorbesc ... Si poate de undeva, din afara intunericului, o sa asculti. O sa vezi. O sa simti.

Simplu...

Sa-mi spui o data, in pragul usii , " Te iubesc", asa cum copiii scriu senini in compunerile lor:"A venit primavara". Pe urma, sa-mi zambesti, iar in compunerile copiilor sa vina si vara, si toamna, iar eu... sa raman prinsa de zambetul tau, in timp ce frunzele se desprind de ramuri.

Sa vina iarna si sa vad ma vad inzapezita in ochii tai. Sa-mi picuri zare in suflet. Din ochi sa-mi picure lacrimi...

N-ai sa intelegi nicicand, insa eu, eu voi intelege intotdeauna. Asa se intampla cu lucrurile simple...

Un gand.

As vrea ca privindu-ma din exteriorul sferei

Sa ma vad ca o sfera

Regasindu-ma in totalitate in ea...