Mut.

Lumina e in geamurile casei victoriene de alaturi. Da, tu inca o mai cauti printre galaxii si sateliti. Eu o vad. Se reflecta pe marginea irisului, nu i-au crescut inca pseudopode sa-ti ajunga in pupila. In oglinda mea de buzunar lumina s-ar reflecta, intorcandu-se prin tine la tine, o infinitate de tu se vor privi in oglinda si se vor intoarce in spatele retinei tale. Pana cand cei n tu vor fi umplut spatiul. Si totusi, lumina nu va fi acolo.  Pe a mea am incetat sa o caut. Poate o gasesti tu, acum cand privirile ni s-au intalnit, in momentul asta ingrat in care auzim doar tacerea. Ce sa-ti mai spun azi, mi-am lasat regretele pe noptiera si neputintele in cizmele pe care le purtam toamna trecuta si oricum tu imi mirosi la fel, mereu. Cana de ceai e ca o fortareata care imi pazeste mana si totusi tu, care intelegi fizica, nu ai vrut sa-ti dai seama ca nu e un reper fix. Vad ploaia de afara in ochii tai. E muta. 

Daca infinitatea de tu a trecut in stropii de ploaie, spune-le ca vreau sa aranjez o intalnire cu ei. Sa-mi lase latitudinea si longitudinea.