"Fiecare trăim două,trei sau chiar patru vieţi deodată,
Ne naştem,
Doamne, atât de tineri, încât
Din miile de vieţi posibile
Nu ni se poate pretinde
Să ştim alege doar una..." (Ana Blandiana)
Ii spuneam Xandrei astazi ca daca as scrie vreodata o carte cu tot ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu, cu realitatea mea si realitatile celor apropiati mie, cei care ar citi-o ar considera-o doar inspirata din realitate. Nimeni n-ar crede ca lucrurile chiar stau asa, ca suntem sub pura incidenta a intamplarii. Mereu. Ca avem de ales intre a fi si a iubi. Ca de cele mai multe ori, ne mutilam pe noi insine in alegerea noastra. Ca Ana Blandiana are dreptate.
Tu. Eu. Noi. Suntem aceeasi, separati doar prin dimensiunea intamplarii, a coincidentelor. Te vreau pentru ca mai mult decat intamplator esti al meu. Ma vrei pentru ca nu crezi nici in realitati, cu atat mai putin in coincidente.
Nu sunt in masura sa comentez Viata, asa cum nu mi-am propus sa comentez vreodata poezii. Vreau doar sa o traiesc, asa scurta, intortocheata si uluitoare cum e...
No comments:
Post a Comment